Știm în ziua de azi faptul că prietenia joacă un rol central în dezvoltarea unui copil. Însă, noi ca părinți ar trebui să ne îngrijorăm atunci când copilul nostru nu reușește să își facă prieteni? Cu ajutorul specialiștilor vom încerca să răspundem la această întrebare.
Ne imaginăm un copil drept o ființă sociabilă, care reușește să lege prietenii peste tot unde merge. Dacă acesta este efectiv cazul pentru unii, alții întâmpină dificultăți în a face acest lucru. Un lucru care pe părinți îi îngrijorează. Și pe bună dreptate deoarece știm că prietenia este unul din pilonii centrali care contribuie la buna dezvoltare a copilului. Este o sursă de fericire, de bunăstare și datorită prietenilor acest omuleț învață să își dezvolte încrederea în propriile forțe, empatia, loailitatea. Fără să uităm de aptitudinile sociale pe care le dezvoltă în sânul unui grup și care îi vor fi utile de-a lungul întregii vieți.
Cu toate acestea, să îți faci prieteni nu este un lucru atât de ușor. Conform părerii lui Izabelle Filliozat, psihoterapeută specializată în emoțiile copilului și autoarea a numeroase opere, să îți faci prieteni reprezintă un proces presărat de obstacole de depășit și de dificultăți de învins. Un parcurs care se poate dovedi a fi complicat pentru unii copii.
Este grav dacă copilul meu nu își face prieteni?
Este normal să te întrebi ca părinte acest lucru – dacă copilul tău este un suflet solitar sau dacă îi este greu să intre în contact cu ceilalți. Psihoterapeuta este de părere că fiecare copil este diferit – și, drept urmare, mai mult sau mai puțin sociabil în funcție de personalitatea sa – oamenii sunt mamifere sociale care nu pot exista unele fără altele. Dacă prietenii lipsesc copilul se va simți neîmplinit, nu va fi fericit. Să ai prieteni reprezintă o veritabilă sursă de fericire.
Cum poți ajuta copilul să își facă prieteni
Găsește motivele solitudinii sale. Cu toții ne gândim că un copil trebuie să fie înconjurat de prieteni. Însă, tu ca părinte trebuie să știi că o prietenie nu se forțează, că un copil trebuie să aibă dreptul să se joace cu cine vrea. Poate copilul tău este mai timid. Psihoterapeuta este de părere că adulții sunt bizari: reunesc copiii de aceeași vârstă, cu aceleași nevoi și în același stadiu de dezvoltare crezând că se vor împrieteni astfel.
Un părinte, în această situație, trebuie să fie mediator, nu arbitru. Atunci când copiii sunt în conflict, părinții acționează adesea asemeni unui arbitru, îi separă. Un lucru eficient pe moment însă care nu ajută copiii să gestioneze conflictul singuri.
