Analiza PSA, cunoscută și sub denumirea de testul antigenului specific prostatic, este o investigație sanguină utilizată pentru depistarea și monitorizarea cancerului de prostată la bărbaţi. Nivelul acestei proteine în sânge poate crește atât în prezența cancerului, cât și în condiții benigne ale prostatei.

Ce este PSA?

PSA (Antigenul Specific Prostatic) este o proteină produsă de celulele prostatice, având rolul de a lichefia sperma după ejaculare și de a facilita mobilitatea spermatozoizilor. Deși se găsește în lichidul seminal, o cantitate mică este prezentă în sânge și poate fi măsurată prin teste de laborator.

Când se recomandă analiza PSA?

Testarea PSA poate fi indicată în mai multe situații:

  • Screening pentru cancerul de prostată: se recomandă bărbaților peste 50 de ani sau celor peste 40 de ani cu factori de risc crescut, cum ar fi istoricul familial de cancer de prostată.
  • Diagnosticare: în prezența simptomelor sugestive de cancer de prostată – dificultăţi la urinare, urinare frecventă, sânge în urină sau în spermă, durere la ejaculare sau dureri pelviene cronice – medicul poate solicita testul PSA.
  • Monitorizarea tratamentului: la pacienţii diagnosticaţi cu cancer de prostată, testul PSA se foloseşte periodic pentru a evalua eficacitatea intervenţiilor (chirurgie, radioterapie, terapie hormonală) și pentru a detecta recurenţa bolii.
  • Evaluarea răspunsului la tratament pentru afecţiuni benigne: PSA poate fi utilizat pentru a urmări evoluţia hiperplaziei benigne de prostată.

Limitări și controverse

Utilizarea testului PSA ca metodă de screening este controversată din cauza riscului de supra‑diagnosticare și supra‑tratament. Un nivel ridicat de PSA nu indică întotdeauna prezența cancerului; poate reflecta și afecţiuni benigne. În acelaşi timp, unele tumori prostatice pot evolua fără o creștere semnificativă a valorii PSA.

Recomandări actuale

Organizaţiile medicale încurajează discuţiile deschise între pacienţi şi medici privind beneficiile şi riscurile screening‑ului PSA. Decizia de a efectua testul trebuie să se bazeze pe factori individuali de risc, vârstă, stare generală de sănătate și preferinţele personale ale pacientului.